Creditul bancar este cea mai comuna forma de capital de imprumut pentru o afacere sau pentru o investitie personala. Un credit bancar ofera finantare pe termen mediu sau lung. Banca stabileste perioada fixa pe care este oferit creditul (de exemplu, 3, 5 sau 10 ani), rata dobanzii si momentul si valoarea rambursarii.
Daca se solicita un credit pentru o afacere, banca va cere, de obicei, ca afacerea respectiva sa ofere o anumita siguranta pentru imprumut, desi in cazul unui faliment aceasta securitate, de multe ori, devine sub forma de garantii personale furnizate de catre antreprenor.
Creditele bancare sunt bune pentru finantarea investitiilor in active fixe (cum ar fi plante si masinarii, terenuri si cladiri). Ele sunt, in general, incheiate la o rata mai mica a dobanzii decat cea pe care o percepe banca pentru un credit cu alta destinatie. Rata dobanzii poate sa fie fixa (de exemplu, de 8 % pe an la suma restanta) sau variabila (in cazul in care rata dobanzii variaza in functie de Banca Nationala a Romaniei).
Cu toate acestea, un imprumut bancar ofera mai multa flexibilitate decat o descoperire de cont. Afacerea se angajeaza sa acopere rambursarile creditelor bancare si de interese. Un esec in indeplinirea termenilor creditului bancar poate duce la punerea afacerii in insolventa de catre banca.
Creditele bancare nu sunt oferite cu usurinta afacerilor aflate la inceput si nici celor cu un palmares de profitabilitate slab si numerar fluctuant. Astfel de intreprinderi sunt percepute ca fiind cu risc ridicat de catre banci care, ca urmare a crizei creditelor, sunt mai precaute cu privire la tipul de imprumut pe care il ofera.
O creanta, in schimb, este un imprumut pe termen lung care, de obicei, este asigurat cu un activ specific (de ex. fabrica) sau activele totale ale unei afaceri. O creanta este rambursabila la o data fixa si are o dobanda fixa. Creantele sunt diferite de creditele ordinare, deoarece: creditorul nu are drept de vot in cadrul companiei, imprumutul atrage interese (in timp ce detinatorii de actiuni ordinare obtin dividente), furnizorii de credite sunt platiti inaintea actionarilor obisnuiti in cazul in care afacerea esueaza (presupunand ca exista bani).