Cantarele sunt dispozitive folosite pentru a determina greutatea. Acestea sunt impartite in doua categorii mari: balantele si cantarele propriu zise. Balantele sunt tipul cel mai vechi de ustensile folosite la cantarit, iar greutatea se masoara folosind un pivot sau un pivot si o parghie cu o greutate necunoscuta plasata pe un capat al parghiei, si o contragreutate cunoscuta aplicata la celalalt capat. Cand maneta este echilibrata, greutatea necunoscuta si contragreutatea sunt egale. Balantele au fost introduse in anii 1760 ca o alternativa mai compacta la popularul echilibrul steelyard. Cantarele de gabarit au devenit populare in anii 1960 si la construirea acestora s-a folosit celula de sarcina. Cele mai frecvent utilizate cantare de pe piata sunt cantarele tensometrice, dar in laboratoare si in ramurile industriei care necesita precizie inalta, se utilizeaza cantare electronice de restaurare a fortei.
Precizia unui cantar reprezinta gradul in care o masurare corespunde cu valoarea sa reala. Precizia este un subiect fierbinte de dezbatere in industria cantaririi si ea este exprimata de obicei ca procent si este important sa se determine daca procentul este pe intreaga scala (% FS – full scale) sau cea a determinarii practice (% AR – actual reading). Toate dispozitivele de masurare au un anumit grad de inexactitate, deoarece precizia infinita nu poate fi atinsa. Unii dintre factorii principali care contribuie la acuratetea cantaririi sunt lizibilitate, repetabilitate, liniaritate, si incertitudinea de masurare. Precizia unui dispozitiv de cantarire poate fi determinata numai prin testarea aparatului exact in locul prevazut pentru a fi utilizat. De obicei, atunci cand se verifica exactitatea unui cantar aceasta nu se face ca sa se vada daca respectivul cantar este sau nu exact, ci se doreste sa se calculeze valoarea inexactitatii. Prin urmare, in cazul in care precizia este de 1% FS, aceasta se refera la faptul ca acel cantar ar trebui sa aiba o eroare de mai putin de 1% din intreaga scala, daca scala a fost ajustata in mod corespunzator.
Repetabilitatea este capacitatea unui cantar de a afisa rezultate identice in aceleasi conditii. Pentru a determina repetabilitatea unui cantar, greutatea de testare trebuie sa fie cantarita de zece sau de mai multe ori intr-un mod coerent. Valorile rezultate sunt inregistrate si utilizate pentru a calcula deviatia standard. Aceasta valoare a deviatiei standard este folosita pentru a exprima repetabilitatea.
Reproductibilitatea este capacitatea cantarului de a afisa rezultate consecvente in conditii schimbate.
Pe baza indicilor calculati anterior, se va face reglarea cantarului, care reprezinta setarea operatiunilor efectuate pe un sistem de masurare, astfel incat acesta sa ofere masuratori cat mai precise. De multe ori oamenii confunda reglarea cu calibrarea, dar calibrarea se refera doar la procesul de masurare a unei greutati standard cunoscute pentru a determina eroarea de masurare a unui cantar.