Imaginați-vă că vedeți doi copii în unul. Da, fix cum zic. Un copil care înțelege tot ce zic, mă ajută şi duce la coşul de gunoi lucruri cu adevărat menite pentru acolo, mă lasă să fac şi ceva mâncare, mănâncă la masă frumos, uneori singur şi cu furculița, apoi doarme vreo 2 ore legate, se joacă în armonie şi pace cu mine/singur sau pur şi simplu răsfoieşte o carte.
Al doilea copil dă cu palma, trage, țipă, aruncă jucării, se trânteşte pe jos, răstoarnă bolul cu supă, nu deschide gura la nimic din ce îi pun în față, zice doar „No”, se duce în locuri unde nu are voie şi aruncă la coş ce nu prea are ce căuta acolo.
Ambii copii sunt ai mei şi răspund la numele de Radu. Doar v-am zis că e vorba de doi copii în unul. Nimic anormal, toți copiii fac aşa, cu atât mai mult un copil de 1 an în plină dezvoltare şi cunoaştere. Să continuăm.
Acum imaginați-vă o mamă în fața (spatele, lateralul şi oriunde vreți voi) primului copil. O vedeți mândră, țanțoşă, fericită? Apoi o mamă în spatele (doar spatele) celui de al doilea copil.
E aceiaşi persoană doar că îşi reține întrebările, furia, cheful de a țipa şi ea, e derutată, speriată şi frustrată. Cred că tot un soi de 2 în 1 e şi mama. Adică eu! (Sper că e de la sine înțeles că îl iubesc enorm, indiferent în ce stare ar fi sau am fi, dar pentru speculanți, menționez şi asta.)
Dacă tot ați ajuns până aici ar fi păcat să vă opriți. Imaginați-vă cauzele transformării din copil 1 în copil 2. Nu e nimic wow. Uneori e simpla prezență a surorii care a lipsit de lângă noi câteva ore,timp în care Radu a dat tot ce a avut mai bun.
Şi de fapt abia acum ați ajuns la punctul culminant al articolului. Când îi văd transformarea asta încep să am scenarii de gelozie între frați, de faptul că nu se vor iubi, că nu vor fi uniți. Adică ceea ce sperie orice mamă cu mai mult de un copil.
În momente ca astea uit de serile când îi găsesc îmbrățişați sau când aud chicote în maşină sau când îi văd cum împart nişte biscuiți. Nu prea e corect să le uit tocmai atunci, dar ce să fac?
Uneori concluzia nu vine cu soluții. Dar mă ajută să scriu despre asta cu gândul că de fapt mă înşel şi singură voi veni să îmi contrazic temerile. La un moment dat…